Desi exista pusine surse care sa indice modul in care era celebrata Saptamana Patimilor in Biserica timpurie, se pare totusi ca aceasta este o practica foarte veche. Deja in secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare sa fi fost deja o practica bine stabilita, structurata intr-un mod asemanator celui din zilele noastre.

Saptamana Patimilor

Dupa Sambata lui Lazar (in care se face pomenirea invierii lui Lazar de catre Hristos si fagaduinsa invierii tuturor), se intra in ultima saptamana a Postului Pastilor (Postul Mare), Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor, timp in care in slujbele bisericesti se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pamant, inainte de Rastignirea si Invierea Lui. In timpul acestei saptamani, slujbele Utreniei se savarsesc in seara zilei dinainte (sub forma de Denie), conform obiceiului vechi care spune ca ziua incepe la apusul soarelui si se sfarseste la apusul soarelui din ziua urmatoare.

Duminica Floriilor

Prima zi a Saptamanii Patimilor incepe cu Vecernia de sambata seara, care conduce spre slujba Intrarii Domnului in Ierusalim de a doua zi dimineasa (Duminica). Hristos isi face intrarea triumfala in Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la romani credinciosii aduc la biserica ramuri de salcie), ca un imparat; astfel se vesteste venirea pe pamant a Imparasiei Cerurilor.

Pentru credinciosii care sunt in Cehia slujbele de boboteza si Sf Ioan Botezatorul  au loc marti si miercur:

Brno: Marti ora 18 (o 6 seara) Sf Liturghie a Sf Ioan Gura de Aur urmata de slujba de sfintire a aghezmei mari

Miercuri ora 18 (ora 6 seara) Sf Liturghie pentru praznicul Sf Ioan Botezatorul  

Praga:  Miercuri de la ora 8 se oficiaza Sf Liturghie urmata de slujba de sfintite a apei, Boboteaza, la biserica Sf. Mihail din gradina Kinsky.
Joi si vineri pr. Andrei vine cu Botezul pe la casele celor doritori. Pentru a stii cine doreste, sunt rugati sa il contacteze la 777329275 pentru a stabili de comun acord ora

Credincioşii ortodocşi, catolici şi greco-catolici sărbătoresc miercuri Boboteaza, care marchează ultima zi din ciclul sărbătorilor de iarnă, dedicată purificării mediului înconjurător, în special sfinţirii apelor.

Sărbătoarea are însă şi semnificaţii diferite în cultul catolic faţă de cel ortodox. În timp ce Biserica Ortodoxă celebrează în această zi botezul lui Iisus în râul Iordan de către proorocul Ioan Botezătorul, în Biserica Catolică de rit latin sărbătoarea Epifaniei Domnului aminteşte de vizita magilor la Pruncul Iisus. Totuşi, ambele Biserici celebrează pe 6 ianuarie recunoaşterea lui Iisus ca Mesia.

În credinţa ortodoxă, sărbătoarea reaminteşte de botezul Domnului în apa Iordanului la vârsta de 30 de ani, înainte de a păşi în viaţa publică. Potrivit tradiţiei, la Bobotează se săvârşeşte slujba de sfinţire a apelor 'Agheasma Mare', care are semnificaţia simbolică de act de regenerare cosmică (pământul primeşte germenii noii creaţii, transfigurată prin sfinţirea apelor).

Randuieli si slujbe. 

VINERI - 1 Ianuarie 2010
Taierea Împrejur. Sf. Vasile cel Mare. Urmeaza Mineiul. Vecernia Mare: Paremii. Litie. Utrenie: olieleul. Marimurile Praznicului si ale Sfântului. Evang. Ioan 10,9-16. Catavasiile Botezului. La peasna 9-a în loc de "Ceea ce esti mai cinstita", cântam troparele peasnei 9-a. Doxologia Mare. Troparul Sfântului Glas. 1. “Slava si acum”, troparul Praznicului. Liturghia Sf. Vasile cel Mare: Antifoanele obisnuite. “Sfinte Dumnezeule.” Ap. Col. 2,8-12. Ev. Luca 2,20-21 si 40-52. Axionul: "De Tine se bucura." Dupa Liturghie se face Tedeum pentru Anul Nou.

 Ce este Sfanta Traditie?
Sf. Traditie sau Sf. Predanie este invatatura data de Dumnezeu prin viu grai Bisericii si din care o parte s-a fixat in scris mai tarziu. Ca si Sf. Scriptura, Sf. Traditie cuprinde Descoperirea dumnezeiasca trebuitoare mantuirii noastre. Ea este viata Bisericii in Duhul Sfant, sau permanenta prezenta a Duhului Sfant in viata Bisericii.

 Cand a luat nastere Sf. Traditie? inainte de Sf. Scriptura, odata cu aceasta sau dupa ea?
Sf. Traditie a luat nastere inainte de Sf. Scriptura. In intelepciunea Sa, Dumnezeu a voit ca adevarurile Descoperirii dumnezeiesti sa fie date intai prin viu grai, spre a fi usor intelese si primite. Daca invatatura dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, credinta nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul. Credinta se dobandeste si se intareste, la cei mai multi oameni, indeosebi prin viu grai. Sf. Apostol Pavel spune: "Credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 17).

 Cum a luat nastere Sf. Traditie?
La inceputul Bisericii, invatatura a venit de la Dumnezeu prin Dom-nul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, era astfel invatatura si predica vie. Prin predica lor, Apostolii s-au facut si ei vestitori ai adevarului. Ei puneau la temelia credintei lor, si a acelora pe care-i converteau, aceeasi Evanghelie iesita din plinatatea cunoasterii vietii dumnezeiesti de catre Hristos, cu Care Apostolii petrecusera impreuna si in care traiau acum. Sf. Apostol Pavel arata ca predica apostolica este insusi cuvantul lui Iisus Hristos, rostit prin gura Sf. Apostoli: "Cum ,dar vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi fara de propovaduitori? Si cum vor propovadui de nu vor fi trimisi?... Deci, credinta este din auzire, iar auzirea, prin cuvantul lui Hristos" (Rom. 10, 14-17).

In manastiri si in catedralele episcopale se savarseste Sfanta Liturghie in fiecare zi. In bisericile de enorie se face Sfanta Liturghie de obicei numai in zilele de Duminica si in sarbatori, iar in zilele din cursul saptamanii se face numai atunci cand este nevoie, mai ales sambata, cand se fac parastase si pomeniri pentru morti466 (Povatuirile din Liturghier (de ex. ed. 1980, p. 418) prevazad ca toti preotii de enorie sunt datori sa faca Sf. Liturghie in fiecare sambata.

Vezi la fel si Simion al Tesalonicului, Despre preotie, in trad. rom. tip. de Toma Teodorescu, cu titlul: Tractat asupra tuturor dogmelor credintei noastre ortodoxe, Bucuresti, 1865, p. 355, care prescrie pentru preot obligatia de a liturghisi negresit, cel putin de doua ori pe saptamana).

Cat priveste vremea anumita sau ceasul din zi la care trebuie sa inceapa slujba Sfintei Liturghii, dupa predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi, care corespunde cam cu ceasul 9 dimineata, dupa numaratoarea noastra, cand Domnul a fost rastignit pe cruce (Marcu 15, 25) si cand S-a pogorat Sfantul Duh peste Sfintii Apostoli. De va fi nevoie, se poate savarsi Sfanta Liturghie si mai devreme sau mai tarziu, dar nu mai inainte de a se lumina de ziua si nici dupa amiaza.

Abateri de la aceasta regula se fac numai la anumite praznice imparatesti, si anume la Paste, la Craciun (nu peste tot) si in unele locuri la Boboteaza, cand Sfanta Liturghie se savarseste dis-de-dimineata 467 (Tipicul cel Mare (sau manastiresc) – zis al Sf. Sava – cap. 10, lasi, 1816, p. 16;

Care este fapta si dovada cea mai inalta prin care omul cinsteste si preamareste pe Dumnezeu?

Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim si preamarim pe Dumnezeu cel mai desavarsit este sacrificiul sau jertfa.

Ce este jertfa?

Jertfa este daruirea plina de iubire si evlavie a unui obiect in cinstea lui Dumnezeu. Prin aceasta voim sa aratam ca El, ca ziditor a toate, este stapanul tuturor lucrurilor si ca noi, ca fapturi ale Lui, atarnam intru totul de El. Astfel ii recunoastem stapanirea si puterea si marturisim datoria noastra de recunostinta si de iubire fata de El, pentru toate cate ne-a dat.

Este veche jertfa?

Este tot atat de veche si raspandita ca religia insasi. inclinatia de a cinsti pe Dumnezeu prin jertfa este sadita chiar in firea omului; de aceea gasim jertfa in toate religiile, la toate popoarele si in toate vremurile. Aducerea de jertfa incepe chiar cu primii oameni, si anume cu jertfa lui Cain si Abel, despre care ne marturiseste prima carte a Sfintei Scripturi: “Dar dupa un timp, Cain a adus jertfa lui Dumnezeu din roadele pamantului. Si a adus si Abel din cele intai nascute ale oilor sale si din grasimea lor” (Fac. 4, 3-4). ,

Indeosebi la evrei, jertfele au fost oranduite de Dumnezeu insusi, prin Moise, care a intocmit cu de-amanuntul atat felul sau materia jertfelor, cat si timpul si randuiala sau chipul in care trebuiau aduse. Acestea le gasim descrise mai ales in cartea a treia a Sfintei Scripturi, numita Levitic, sau Cartea Preotilor, scrisa de Moise.

Noi, crestinii, aducem jertfa lui Dumnezeu?

Da.

Care este aceasta jertfa?

Sfanta Euharistie, adica insusi Sfantul Trup si Sange al Domnului.